Candva..Odata...Doar ei..

Printre suflete ,printre aripi inchise,isi fac loc doi ingeri cu visele prinse ,
Prinse de dorinte si de sperante dar cu lacrimile demult stinse..
Fiinte inocente ale cerului ce calca pe pamant murdar
Fara sa stie ca defapt tot ce vor face  v-a fi in zadar..
O raza de lumina ii vegheaza la fiecare pas
Si incearca sa ii ajute la fiecare intalnire cu vreun impas
Candva vor ajunge sa-si recapete aripile mult lipsite
Dar pana atunci vor duce lupte si lupte nesfarsite
Care poate ,intr-un final vor fi reusite..
Pana cand  vor fi liberi si vor rupe lanturile ce-i tin prizonieri
Si tot ce-ti vei dori va fi sa dispara in nicaieri
Pentru ca prea multa bunatate deobicei vine cu consecinte
Si noi la randul nostru vom fi plini de neputinte.
Vom continua sa zburam pentru ca ne este ingaduit
Dar cine credeti ca v-a plati pretul unui suflet deznadajduit
Perfect de imperefect,un om mort pe interior
Si atat de fals la exterior..

Amintiri..

E mult prea tarziu pentru regrete
Din pacate in joc sunt prea multe sentimente
Sentimente adunate,sfaramate si sudate mereu in acelasi loc
Si se prabusesc ca zidurile aceluia-si bloc.
Ciob,cioburi din rai cad si rup tot ce-a mai ramas
Tot ce-a mai lasat in urma lui ,el si al lui ego urmas..
Ai crede ca e totul bine acum ,cand totul parca a trecut
Dar nu-ti poti scoate din cap tot timpul petrecut,
Toate sperantele si visele de un viitor impreuna parca s-au pierdut
Si-au lasat in loc un gol pe un munte abrupt..
Un drum,o sansa parca ar mai fi,parca ti-ai mai dori
Dar stii,candva el din nou iar te v-a aburi..
Si o sa doara din nou si din nou..pana cand?
Stii ca totul v-a trebui sa se sfarseasca foarte curand
Sa pleci sa uiti felul de a te uita mereu in urma sperand
Ca el va fi acolo,ca te v-a tine de mana si-ti va zice
Ca totul v-a fi bine si nu ar fi nimeni care l-ar contrazice..
Momentan e o strada pustie,un suflet obosit
Si un zambet mult prea des irosit.

For K. and.

Lullaby..

In miez de noapte imi vine inspiratia..
Scot din buzunar o foaie,un pix si-mi mentin respiratia
Poate ca acum ar fi trebuit sa fiu acasa..
Dar nu,sunt aici pe asfaltul rece cu o privire stearsa
Totu-i doar o farsa
Din carti parca-i scoasa,dar lasa
Ma descurc singura ,mereu o so fac
Ce folos are sa ma mai prefac
Ca viata-i roz si ca toate sunt bune mereu
Dar stii ca nu poti sa fii perfect,e mult prea greu
Dar stii ceva mi se pare de-a dreptul ciudat,
De ce deodata vantul suna a instrument dezacordat...?
Niste corzi de vioara care debea asteapta sa se rupa
Sub greutatea unor lucruri care incearca sa le astupe,dar dupa
Incearca si tot incearca in zadar se pare
Pentru ca nimeni si nimic nu arata vreo schimbare
Se pare,ca tot cea fost a ramas pierdut in van
Si totul se prabuseste deasupra ta exact ca un tavan
Plin de ramasitele clipelor traite si ingropate
Undeva atat de departe dar totusi nu destul de in spate
Cat sa nu te mai poata atinge niciodata 
Amintirile ce nu puteau fi uitate vreodata.