Scot din buzunar o foaie,un pix si-mi mentin respiratia
Poate ca acum ar fi trebuit sa fiu acasa..
Dar nu,sunt aici pe asfaltul rece cu o privire stearsa
Totu-i doar o farsa
Din carti parca-i scoasa,dar lasa
Ma descurc singura ,mereu o so fac
Ce folos are sa ma mai prefac
Ca viata-i roz si ca toate sunt bune mereu
Dar stii ca nu poti sa fii perfect,e mult prea greu
Dar stii ceva mi se pare de-a dreptul ciudat,
De ce deodata vantul suna a instrument dezacordat...?
Niste corzi de vioara care debea asteapta sa se rupa
Sub greutatea unor lucruri care incearca sa le astupe,dar dupa
Incearca si tot incearca in zadar se pare
Pentru ca nimeni si nimic nu arata vreo schimbare
Se pare,ca tot cea fost a ramas pierdut in van
Si totul se prabuseste deasupra ta exact ca un tavan
Plin de ramasitele clipelor traite si ingropate
Undeva atat de departe dar totusi nu destul de in spate
Cat sa nu te mai poata atinge niciodata
Amintirile ce nu puteau fi uitate vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu