Revarsarea noptii..

Spune.mi ce ar trebui sa vad in ochii tai de.acum pentru ca vor orbi
Orbiti de oglinda sufletului meu cerandu.le  cu rasuflarea taiata de a vorbi
Implorand parca pentru  inca o zi ,inca o sansa ,inca o raza de soare
Inca,inca multe dar totul parca  e prins in lunii inchisoare
Dar libertatea nu era singurul lucru care si lar fi putut dori de la  ea
Ea,craiasa noptii tenebroase,ea,fiinta divina din spatele cortinei,ea, doar o stea
Odata plina de vise si sperante cu puterea de a merge cu inima in dinti
Pana cand spre seara soarele,el,v.a asfinti.
Viata efemera  ce curge prin venele acum secate de sange
Culege ce a mai ramas bun in ea si arde tot privind cum flacara incet incet se stinge
Luna,stelele si cerul o privesc cu inimile frante si ochii inlacrimati
Ei fiind la randul lor de acel suflet rece pansati
Injectati de puterea noptii acum aproape de sfarsit
Dar constienti ca a doua zi o vor lua din  nou de la inceput ,totul iar la nesfarsit
Insa pana cand?pana cand vor indura suferinta stapanei ce se revarsa  asupra lor?
Oare lumina lumanarilor va aprinde speranta ochilor?