Introspectie.

Astazi..astazi vreau doar sa uit de tine de mine  de noi,de toate amintirile ce inca ma tin prinsa intr.un trecut mult prea sufocant.Oare cer prea mult?oare?intrebarea asta mi.am pus.o in nenumarate randuri,crezand poate ca eu as fi mult prea perfectionista si niciodata nu am putut sa ma rezum doar la ce aveam.Dar nu am facut.o,eu am fost cea care a pretuit prea mult in timp ce restul  ofereau doar o acuta indiferenta.Crezi,speri,traiesti,iubesti,urasti,ierti iar intr.un final orice iti doresti este sa iti ramana  o farama de speranta,ca te vei trezi a doua zi si vei stii,vei simti ca totul este si v.a fi bine,ca nu v.a fi nimeni care sa iti umbreasca fericirea demult dorita.Insa,oricat de mult am tanji dupa o secunda de liniste,sa poti sa tii ochii inchisi fara sa iti fie teama de cutitele infipte adanc in spate ce ar putea veni din orice parte si din partea cui te astepti mai putin..efectiv nu poti,pentru ca ei bine cineva acolo isi doreste sa ne testeze pana ajungi la capatul puterilor.Sincera sa fiu,lumea in care traim acum imi provoaca o mare repulsie,cum au ajuns lucrurile  sa degenereze pana in punctul in care ti.e greu sa te suporti pe tine doar pentru faptul ca te aflii in acest mediu otravit mi se pare absolut absurd,iar orice putem face este  faptul ca intoarcem si celalalt obraz pentru a ne masca defapt rusinea.Vreau sa cred ca nu este acesta sfarsitul,vreau sa cred ca nu aici incepe abisul,vreau doar sa cred pentru ca momentan doar atat mi.a ramas.Stii,speranta moare ultima.