joi, 7 ianuarie 2016

1.

Introspectii de iarna,sub cerul instelat,
Gandurile sunt doar stelele din universul constelat
Si se pierd intr.un zig zag nesfarsit
Ca si  fulgii de cristal a iernii fara sfarsit.
Si ratacesc in pline troiane de speranta
Intr.o lume plima de o enorma aberanta
Razboaie vechi apar din nou in cale
Si mi.e frica sa nu raman cu mainile goale
Ascunde inevitabilul,ascunde.l bine te rog.
Altfel o sa ajungem din nou prea repede la epilog.
Se spune ca iarna ar trebuii sa fie frumoasa
Dar vine si te spinteca mai rau ca o coasa
Vantul iti taie pielea incet,intr.o tacere perfida
Unde esti tu,vara torida?










Un comentariu: