vineri, 10 august 2012

Poate..

Poate cerul m.a mintit,cand nu si.a aratat statura
Poate,doar a vrut sa nu m.ai simt gustul,bautura
Sa plec ,sa rad si sa las tot cat mai in spate
Iar apoi  sa uit ca intre noi a existat vreodata o afinitate
Acea roscata din tren,cu gura de foc
Mi.a spus ca nu totul in viata este un joc.
M.a invatat cum sa mut pionii pe tabla de sah
Si cand totul mi se parea pierdut ea mi.a dat un simplu mat.
Dar poate marea m.a mintit ,cand o priveam
Pentru ca atunci aveam impresia ca tot ce vroiam,aveam,
Traiam cu impresia ca valurile spargeau orice bariera
Iar asta ma facea sa ma simt bine,eram prins in admosfera
Visam si traiam in acel peisaj de poveste
Fara sa stiu ca realitatea ma priveste
Ma priveaste si parca ar vrea sa ma loveasca
Cu tot ce are  mai rau in a ei caleasca
Si incepe sa ma trezeasca din nou la realitate
Unde lumea e prinsa intr.o acuta banalitate
Si stiu ca poate doare tot ceea ce  am zis
Dar sunt doar cuvintele unui cititor ce.a scris

















12 comentarii: