duminică, 19 august 2012

Inspiratie de vama.

L.am cunoscut pe EL  in prima zi de liceu..Nu era decat o voce anosta pe care o tot auzeam intepandu.mi timpanele cu mii si mii de intrebari,rugaminti si aiureli .Era cumva indiferent si habar nu aveam ce urma sa se intample.Nu era zi in care sa nu gaseasca motiv pentru a  se baga in seama,probleme  care la prima vedere pareau banale..Cine credeti ca statea sa analizeze spusele unui strengar nebagat in seama de societate..Il vedeam cum se chinuia sa tina pasul cu lumea,era motivat ,de ce ?niciodata nu am putut afla era prinsa in aura lui de mister si pentru asta eu,il admiram..Cateodata era atat de fericit si pus pe sotii,dar catodata trebuia sa privesti sub cortina pe care mereu insista sa o tina prezenta pentru ati da seama defapt ce era in sufletul lui..Stateam cu orele privindu.l poate intr.un mod complet ciudat,sincer,nu imi pasa..pentru ca atunci cand reuseam sa.i smulg un zambet atat de curat si iubitor ma simteam ca o barca debea impinsa de la mal, bucuroasa de a pluti in larg impinsa de valurile stinse ale marii..Si simteam cum bucata cu bucata inima mea era parca furata.De vise,de sperante,de idealuri,de multe lucruri care nu vroiam in acel moment sa fie imposibile...eram fericita..s.au cel putin asa credeam..
Cine ar fi crezut ca intr.o fractiune de secunda totul se putea termina fara sa ai dreptul de a spune ceva,de a cersi inca o sansa, inca ceva doar atat..Dar stii cum se spune viata te loveste mereu in locu unde te doare m.ai tare si cand nu te astepti mai putin..Asa a fost si in cazul meu..EL,a plecat..iar eu am ramas,am ramas cu nimic.



15 comentarii:

  1. Mereu or sa plece, indiferent daca e bine sau rau, oamenii pleaca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu cum e... si eu imi facusem ca scop sa fac un om de genul acesta sa zambeasca...

    P.S. Un mic sfat, care sper sa nu te deranjeze... ar fi util daca ai schimba fundalul sau scrisul, fiindca e destul de greu sa citesti :o3

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu,scumpo.Nu ai ramas fara nimic.Ai ramas cu amintiriile ce inca sunt vii.Sunt momente in viata in care oamenii dragi noua ,plec..apoi se intorc fara ca macar sa-si aminteasca cine suntem.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu a ramas acel 'nimic', au ramas amintiri desi daca stau sa ma gandesc bine, mai bine ramanea 'nimic' pentru ca doare sa sti ca au ramas doar amintiri din ceva ce a murit, dar cine suntem noi sa judecam timpul? si totusi cine e timpul sa ne impuna un termen de valabilitate pentru ceva ce inca vrem sa-l simtim viu? si uite asa au ramas franturi de amintiri din acel zambet sincer, acele cuvinte jucause si desigur, acel "el" care a ciugulit cu entuziasmul copilariei, bucatele din inima ta.


    ar fi trist sa uiti ptr ca ai uita pana la urma o parte din tine. ar fi trist sa pastrezi pentru ca aib rani o parte din tine. esti la rascruce de drumuri si nu sti care drum doare mai putin..


    e minunat! tu esti minunata! e ceva deosebit sa reusesti sa scri ceva atat de fragil fara sa-l ranesti. felicitari! >:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult..chiar nu aveam de gand sa il ranesc..nu as avea dece sa ma razbun pe ceva ce poate e bine din punctu lui de vedere.

      Ștergere
  5. Nimicul acela transforma-l in clipe frumoase iar tu mergi increzatoare spre viitor

    RăspundețiȘtergere
  6. si daca nu a ramas inseamna ca nu e cel care trebuie sa ramana..oamenii vin si pleaca,lasandu-si urmele pasilor in sufletul nostru...un "du-te vino" nebun, dar care te modeleaza, te formeaza ca om..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai dreptate.dar e pacat ca lasa urme nu in totalitate in sensul rau

      Ștergere